Africanisme

Scurt interviu cu Zanzibarezul

on
March 11, 2020

Odată ajunși pe aceste tărâmuri exotice și neîmblânzite, șocul cultural naște în sufletele turiștilor sentimente de entuziasm sau spaimă, plăcere sau dezorientare. Pe măsură ce noul mediu devine mai familiar, iar noii veniți se mai relaxează, apar tot felul de curiozități, iar mai jos am enumerate cele mai comune dintre ele. 

Cum ai ajuns să trăiești în Zanzibar?

Prima dată am venit în vacanță în Zanzibar și am stat o lună. Mereu când călătoresc sunt detașat, privesc din afară, din perspectiva de observator, fără să mă simt implicat. Din momentul în care am ajuns în Zanzibar m-am conectat cu locul, m-am simțit întors acasă, în habitatul meu natural. A fost prima dată când am realizat de la o lună plină la următoarea ciclitatea evenimentelor, comuniunea omului cu natura și cât de interconectați suntem. După ce am plecat au început să mă bântuie liniștea de aici, sălbăticia, mâncarea naturală și gustoasă, simplitatea și zâmbetul oamenilor. Insula asta are o energie aparte care mă chema și știam că într-o zi mă voi întoarce. Când a apărut oportunitatea de a lucra într-un resort din Zanzibar nu am stat prea mult pe gânduri și am acceptat provocarea. După ce am terminat contractual de un an, am rămas să îmi deschid propria mea prăvălie unde aveam să ofer și altor oameni prin experiență directă întoarcerea la origini pe care această insulă o propovăduia. Lucrurile s-au așezat fără să le caut, nu am ales eu să trăiesc aici, Zanzibarul m-a ales pe mine.

Ce îți lipsește cel mai mult de acasă?

Nu am atașamente legate de familie sau țară dar merg în fiecare an să îmi vizitez rudele, să văd că ai mei sunt bine și să verific cum lucrurile mai evoluează acasă. În rest, de acasă cel mai mult îmi lipsesc gusturile românești și tot ce ține de partea socio-culturală. Multă vreme nu am știut exact ce mi se potrivește. Am locuit în orașe mari și vibrante și evadam câte o lună pe an într-o vacanță exotică ca să îmi încarc bateriile. Ușor, ușor, am ajuns să locuiesc jumătate de an la oraș și jumătate de an să călătoresc dar nici așa nu am găsit echilibrul. Era clar că ce mi se potrivește e să locuiesc desculț pe o insulă 9-10 luni pe an și să evadez 2-3 luni în orașe mari de unde să-mi iau ce îmi lipsește aici. Să mă încalț cu o pereche de pantofi, să merg la un film, la o piesă de treatru, la un eveniment cu prietenii, la un muzeu, să încerc un restaurant fine dining, să îmi aleg un nou gadget, sunt mici plăceri pe care mi le ofer de foarte puține ori pe an.

Care sunt cele mai mari provocări de aici? 

Una dintre provocări o reprezintă lucrul cu localnicii. Diferențele de limbaj, de ritm și cele culturale fac lucrul cu localnicii foarte dificil. Ei sunt înceți din toate punctele de vedere iar educația precară, lipsa accesului la informație și lipsa gândirii abstracte fac dificilă găsirea unei maniere de lucru comune. Dar nu imposibilă. Clienții noștri vin cu anumite așteptări, noi încercam să oferim și să respectăm niște standarde europene, iar cu atitudinea pole pole a localnicilor ne întâlnim mereu undeva la mijloc. Altă provocare ar fi lipsa viețiisociale. Deși sunt înconjurat de oameni tot timpul, ei vin și pleacă și niciodată nu e timp să se cimenteze o relație. Trecându-ți atâtea persoane pragul este ușor să le selectezi pe cele cu adevărat speciale pentru tine dar e greu să investești în legături de durată. Păstram relațiile vechi prin telefon sau messenger și încercăm să le hrănim din când în când și prin interferență directă. Ceilalți expați care locuiesc pe insulă sunt superficiali, concentrați pe business-urile lor, la fel de sălbatici că și insula care i-a adunat aici.

Cum sunt românii ca și clienți? 

Românilor le place să se considere dificili și sclifosiți. Așa e, noi punem mult accent pe raportul preț/calitate dar nu știți cum e să lucrezi cu evrei, rusi sau francezi! Și acum, după 3 ani de oferit servicii turistice, îmi este dificil să extrapolez o caracteristică generală pe eșantionul de peste 1000 de romani cu care am intrat în contact numai în Zanzibar. Sunt multe stereotipuri de la o clasă socială la alta, de la o vârstă la alta dar ce face acest loc special e că aici etichetele sunt șterse. Odată ce ai pătruns pe poarta resortului te-ai dezbaracat de orice fandoseală, de marca mașinii pe care o conduci, de zona în care locuiești, contul bancar, afacerea sau funcția pe care le ai, de toată iluzia pe care ai creat-o despre tine și rămâi doar încostum de baie și șlapi. Multe grupuri de 15-20 de persoane mă întreabă cum i-am ales de s-au închegat atât de bine?! Din start, Africa ca destinație de vacanță, este un filtru foarte riguros. Îi elimină pe toți cei care au fobii, prejudecați și modele sărace despre lume. Al doilea filtru îl reprezintă blogul unde descriu amănunțit realitatea de aici ca să nu creez false așteptări. Iar aici se întâmplă ceva aparte. Oameni din diverse categorii sociale, cu un background diferit, lasă garda aparentelor jos, ceea ce face cât mai simplă interacțiunea și conectarea. Cum sunt romanii ca și clienți? La fel ca oricare alta nație, vin în vacanță să se relaxeze, să se deconecteze și să aibă parte și de putină aventură. Modul în care își cer drepturile în momentul în care se simt neîndreptățit ține de educație și experiența anterioară de călător.

Ceva de actualitate: Părerea ta despre coronavirus? 

Fie că e o conspirație mondială de încetinire a globalizării, fie că e doar un alt produs rezidual al aglomerației, poluării și mizeriei, oricare ar fi scenariul în care a apărut, ne-o merităm. Se pare că aceste mutații sunt din ce în ce mai dese și ne vom mai confrunta cu astfel de situații foarte curând. Problema e că măsurile disperate și agresive pe care guvernul și autoritățile le iau în 2020 ca să stopeze răspândirea acestui virus nu diferă cu nimic de măsurile primitive luate în urmă cu 100 de ani când se încerca oprirea nemiloasei gripe spaniole. Din momentul în care aveam doar câteva zeci de cazuri confirmate am început să închidem școli, să trimitem oameni sănătoși în izolare acasă, să instalăm panică în rândul populației mai puțin informate. Decizia guvernului de a bloca tot e prematură, incearcă să prevină demascarea unui sistem viciat, abject, va crea revolte sociale, recesiune economică și o revenire mai violentă a epidemiei în momentul în care măsurile se vor potoli. Se pare că 80% din cei expuși se infectează cu o formă ușoară de Corona și dobândesc repede imunitate. Conceptul de imunitate de turmă spune că în momentul în care un număr crescut de indivizi dintr-o anumită populație este rezistent la virus, aceștia funcționează asemenea unui scut împotriva transmiterii infecției la o persoană care nu a avut virusul. Izolarea doar dacă ești bolnav, protejarea celor mai vulnerabili și decongestionarea spitalelor ar trebui să fie prioritățile în acest stadiu al evoluției virusului. Bineînțeles că vor fi pierderi de vieți semnificative dar ce se întâmplă când ții 20 de milioane de oameni închiși de pe acum în casă sub asediul fricii și al terorii? Atrofiere fizică, epuizare psihică, depresie, anxietate, singurătate, tulburări de somn iar de implicațiile lipsei vietii sociale nici nu mai pomenesc. Pe lângă faptul că primăvara suntem mai expuși, sistemul imunitar al oamenilor singuratici reacționează diferit în lupta cu virușii și îi face mai predispuși la îmbolnăvire. Ce se întâmplă când stopezi toate activitățile economice 2-3 luni? Vă las pe voi să vă formați singuri scenariul. Acest virus ne-a făcut șah mat: dacă stăm acasă că să îl distrugem, murim de foame, dacă ne continuăm viețile, ne punem în pericol pe noi înșine și pe cei din jur. Acceptați virusul, invățați să conviețuiți cu el, că nu mai e nimic altceva de făcut.

Te-ai mai întoarce acasă? 

Ca orice român care a plecat de ceva timp de acasă și a realizat câteva lucruri mărunte am avut de multe ori tendința de a mă întoarce în Romania și a investi în țara mea. Dar de cate ori mă întorceam mă izbeam de aceleași realități politice și sociale care îmi aminteau motivele pentru care am plecat. După mai multe încercări eșuate am hotărât să fac ceva tot pentru țara mea dar departe de țără. Sună ciudat dar așa a luat naștere conceptul Ananda Villa care e rezervată 12 luni pe an numai pentru români. E ca un retreat dedicat românilor. Sunt conștient cât de mult muncim acasă, de stresul, alergătura, planificarea, de economiile și sacrificiile pe care le facem ca să ne permitem o săptămână de relaxare pe o plajă cu nisip alb unde să ne odihnim și să ne găsim motivația pentru încă un an de muncă. Așa că ce ofer eu aici este terapie pentru suflet, o încetinire de la ritmul haotic și intens în care trăim acasă, este un reset, o deraiere de la obiceiurile noastre băștinașe, o redescoperire a sursei și a stării naturale. Nu mă văd pentru tot restul vieții aici dar cu siguranță este o etapa de care mă bucur clipă de clipă

Din ce trăiesc localnicii? A fost ușor să iți găsești personal calificat? Care e salariul mediu al localnicilor? Este greu să deschizi un business aici? Cum te descuri cu autoritățile? Este Zanzibar safe? 

Vă răspund la toate celelalte întrebări după ce ajungeți în Zanzibar, la un pahar de vin, lângă un foc pe plajă, în lumina caldă a trufașei luni..

TAGS
RELATED POSTS
3 Comments
  1. Reply

    Andreea

    March 16, 2020

    Mi-ar placea, odată, cândva, sa stăm la un foc de tabără și un pahar de vorba, acolo, la voi…in Zanzibar …😊😁🙏

  2. Reply

    catalin

    July 19, 2020

    salut, cand este cea mai buna perioada pentru practicarea kitesurfing ?, mentionez ca sunt incepator.
    si ce locatii imi recomanzi ?

  3. Reply

    Tar Melinda

    July 27, 2020

    Super descriere!Bravo!!!👏👏Puține persoane își asumă ,trăirile sufletești.

LEAVE A COMMENT

CIPRIAN IFTIME
Zanzibar, TZ

Bună, eu sunt Ciprian și am părăsit viața confortabilă de la oraș pentru sălbaticul Zanzibar. Blogul meu nu este numai despre această insulă minunată, ajută de asemenea la reprimare materială, devoalare personală, răzvrătire socială, părăsire de sine și alte chestiuni spirituale. Eu sunt omul care îți spune toate lucrurile neplăcute pe care nu ești pregătit nici să le asculți, și nici să le accepți. Dar nu contează că nu am dreptate, unghiurile noastre de vedere sunt adiacente și doar împreună devenim o unitate.

Thumb Up
Urmaresc
Zboruri Zanzibar