Africanisme

Refluxul

on
July 22, 2018

Nu știu ce adoram mai mult, refluxurile sau fluxurile. La flux, oceanul invada reciful până în poartă, însușindu-și cu mândrie toată plaja. Acum puteam să înot, să fac snorkeling și să mă las pleznit de valuri ca un copil. Bariera de corali se ascundea cuminte și timidă sub pătura agitată de turcoaz. Din când în când simetria perfectă era frământată de câte o barcă de pescari împinsă cu fală de vânt. Zbuciumul oceanului era repede înlocuit de liniștea profundă pe timp de reflux. Când apa se retrăgea dezvelea toate secretele recifului. O multitudine de stele colorate, capcane întunecate rotunde cu țepi, monștri cu tentacule, sau șerpi care încă nu au învățat să se târască pe pământ. Din când în când puteai întâlni corali cu pești în miniatură, ca un acvariu fără geamuri construit în ocean. Acum valurile au fost împinse de forțele lunii în spatele barierei de protecție. Încă se aude freamătul lor lăptos izbindu-se de zidurile necruțătoare. Dar în retragerea lor în grabă își abandonează în cetate mulți dintre copii. Reciful se află iar în tihna iar liniștea se transformă ușor într-o oglindă. Numai lacurile din lanurile de orez mai cunosc un sentiment atât de adânc de pace. Privind de pe plajă, acum cerul e coborât pe pământ. Localnicii ies să sărbătorească comuniunea cu edenul și să culeagă din izvorul nesecat de mană.

E mesajul lui Dumnezeu în care ne spune: “Fii mei acum veniți și mâncați din mine! Acesta e trupul meu, acesta e sângele meu. Respectați-l și el vă va hrăni. Iubiți-l și voi fi mereu vaca frumoasă și grasă pe care o veți putea mulge la nesfârșit!”. Localnicii au început să se împrăștie și să culeagă direct din cer darurile lui Dumnezeu. Nu trebuie să facă nimic, decât să se ducă să ia.

De multe ori turiștii mei îmi spun: “- Cât de leneși sunt oamenii ăștia! Peste tot unde mă uit stau tolăniți și se relaxează pe o prispă înconjurați de copii sau alți adulți.”

Chiar e nevoie de bani, de plastic sau de trudă?

Societatea în care trăim nu ne învață să luăm cât avem nevoie, ne învață să muncim mai mult, să luăm cât mai mult, să valorificăm și să strângem. Viața noastră e transformată într-o luptă continuă de jefuire și împărțire a vacii frumoase și grase. Nu vrem să mergem să luăm cât avem nevoie și să ne consumăm restul timpului și al energiei cu familia sau contemplând spre artă și frumos. Noi vrem să ne petrecem tot timpul trudind, distrugând, strângând și îngrijorându-ne mereu că vecinul o să ne ia tot ce am pus deoparte.

Îi judecați că sunt relaxați? Nu e ceea ce căutăm cu toții după o zi, după o săptămână, sau după 1 an de muncă? Mulți dintre noi ne trezim în vacanță că nu știm în ce zi suntem. Iar Zanzibarul are o forță puternică să te facă să te pierzi de timp. Un om care trăiește în societate și e condiționat să fie la timp la job, la întâlnire, la film, la cină, la sală, trebuie să țină mereu evidența timpului.

Un om a cărui viață nu include această rutină zilnică nu trebuie să știe cât e ceasul. A nu ști cât e ceasul e un lux. Să te detașezi complet de timp și să trăiești doar în momentul și spațiul prezent înseamnă a înțelege viața. Trăind în prezent orice situație devine posibilă. Dacă mintea rămâne captivă în timp și începe să viseze, clipa prezentă dispare. Rămânem într-o stare de fantezie, rememorând trecutul și imaginându-ne viitorul. Ignorând clipa prezentă prin amintiri și vise o omorâm. În cazul în care timpul dispare, și omul rămâne captiv în spațiu, el va trăi doar clipa prezentă și se va bucura de creație în toată măreția sa, fără să o judece, fără să o interpreteze, fără să aibă așteptări. Cu toții experimentăm pe rând cele două stări, prima fără spațiu și cea de-a doua fără timp. Fiecare stare are farmecul său, propria sa irealitate, dar trăind doar în clipa prezentă, conștienți de orice se întâmplă în jurul nostru, poate oferi liniște, armonie și înțelepciune. Localncii nu trebuie judecați. Trebuie să îi observăm și să învățăm de la ei ce noi am pierdut. Cum să împărțim ca niște frați ce are vaca grasă să ne ofere dar fără să o omorâm, și să trăim ancorați în prezent bucurându-ne de fiecare clipă în parte pe care o avem.

TAGS
RELATED POSTS

LEAVE A COMMENT

CIPRIAN IFTIME
Zanzibar, TZ

Bună, eu sunt Ciprian și am părăsit viața confortabilă de la oraș pentru sălbaticul Zanzibar. Blogul meu nu este numai despre această insulă minunată, ajută de asemenea la reprimare materială, devoalare personală, răzvrătire socială, părăsire de sine și alte chestiuni spirituale. Eu sunt omul care îți spune toate lucrurile neplăcute pe care nu ești pregătit nici să le asculți, și nici să le accepți. Dar nu contează că nu am dreptate, unghiurile noastre de vedere sunt adiacente și doar împreună devenim o unitate.

Thumb Up
Urmaresc
Zboruri Zanzibar