Zanzibar, tărâmul fanteziei
De mic copil am plasat Zanzibar în acea clasă solemnă de destinații fantastice alături de Varanasi, Papua Noua Guinee sau Machu Pichu. Toate aceste locuri sunau prea exotic să fie adevărate. Pentru mine Zanzibar părea un pământ antic, al aventurii și al sălbăticiei. Înainte să ajung în Zanzibar eram sigur că această insulă, ca pământ al fanteziei, era doar în capul meu. Ei bine, m-am înșelat.
Stăteam toți 3 la masa rotundă dispuși simetric cu o narghilea în mijloc și plimbam alene furtunul de la stânga la dreapta recreând echilibrul buddhist al celor 3 bijuterii, lecția, fondul și rezultatul. Nu era o simplă comuniune sau discuție, era o ceremonie sacră. Discutam despre cum toți 3 eram protejați de niște forțe exterioare puterii noastre de înțelegere. Angela era reîncarnarea bunicii sale, o femeie puternică, înconjurată de inamici, ucisă în încercarea de a-și păstra demnitatea. Aceeași soartă era prevestită și pentru Angela. Unchiul Angelei e pastor și se roagă mereu pentru ea. Mereu când o face, vede forțe malefice și se îngrijorează pentru nepoata sa. Khamis provenea dintr-o familie de vrăjitori. Tatăl lui e un clarvăzător și tămăduitor foarte popular în această țară în care superstiția și ignoranța încă hrănesc suflete. Eu eram protejat de propria-mi erezie și scepticismul față de tradiție. Toate acestea se mărturiseau în contextul în care în ultimul timp am fost înconjurați de mai multe evenimente stranii:
– Acel demon, cu vocea lui Khamis, o ținea în brațe și a trezit-o în jur de 5 dimineață. O strângea de mâini și îi rostea încontinuu numele când i-a simțit mirosul de sulf ars, aripile, coada și respirația grea. A vrut să țipe dar Popobawa îi furase glasul, a vrut să se miște dar era paralizată. În momentul în care a încetat să mai opună rezistență, demonul a eliberat-o și s-a făcut nevăzut.
– Plaja e plină de spirite antropomorfe sau animale diforme. Băieții de la securitate ne povestesc des de acele umbre pe care le văd că se plimba noaptea pe plajă și despre care știu că nu sunt oameni, nici îngeri și nici suflete.
– Khamis are o femeie în el. Mulți ani nu a putut să aibă copii până când tatăl său i-a spus că are o femeie spirit în corp care e posesivă și nu vrea să îl elibereze. A fost nevoie de un ritual amplu de exorcizare, sacrificarea a 5 capre și recitarea multor versuri din Coran ca femeia spirit să fie îndepărtată din corpul lui Khamis.
– Câteodată conduci noaptea și e cineva pe margina drumului care îți face semn să îl iei. Oprești, se urcă pe bancheta din spate, începeți să aveți o conversație și dintr-o dată te trezești că vorbești singur. Călătorul a dispărut.
– Spiritul cu un picior de fier cobora în portul din Zanzibar întotdeauna la ora 5pm. Toți locuitorii orașului se baricadau înspăimântați în propriile lor locuințe. Acel copil curios, când a început să audă piciorul de fier călcând, s-a apropiat de fereastră și a vrut să privească. Chipul spiritului era peste tot, iar copilul a dispărut pentru totdeauna.
Acestea sunt doar câteva povesti pe care le vei auzi în Zanzibar în jurul unui foc de tabără, sau când fumezi o Shisha cu localnicii.
Shetani (spiritele africane) și djinni (duhurile islamice) s-au încrucișat în Zanzibar într-o colecție impresionante de mituri, legende sau episoade de panica colectivă, pavând drumul către cea mai prețuită activitate de pe insulă: șamanismul.
Spiritele au fost create de Allah, pot fi bărbați sau femei și pot trăi mii de ani. Ele nu sunt plăcute la înfățișare așa că Allah le-a făcut invizibile. Pot lua multe forme și de multe ori posedă oameni sau animale. Spiritele au orașele lor în pădure sau sub apă. Din acest motiv ele se manifestă de cele mai multe ori pe plajă sau în satele mai izolate. Unele spirite preferă să trăiască în locuri mai mizerabile precum toaletele. Din acest motiv musulmanii intră în toaletă cu piciorul stâng și ies cu piciorul drept recitând versuri din Coran. Spiritelor le place să trăiască pe insula vecină Pemba pentru că are multe ruine și forturi pe care nimeni nu le vizitează. În vremea regelui Solomon, pe Pemba era închisoarea tuturor duhurilor. Multe dintre ele încă locuiesc acolo printre ruini.
În percepția oamenilor de rând din Zanzibar, toate problemele pe care le au legate de sănătate, dragoste sau bani, sunt cauzate de spirite. Vindecătorii tradiționali folosesc de secole plante speciale, versuri religioase și masaje ca să trateze diferite boli, să înlăture suferința cauzată de aceste spirite, dar ca să și câștige avantaje în iubire sau afaceri. Drept urmare În 2009 superstiția se legalizează în Zanzibar aprobându-se legea medicinii tradiționale și alternative. De atunci s-au înregistrat oficial 340 de vraci și peste 2000 sunt pe o listă de așteptare.
Un tămăduitor tradițional poate vindeca hernie, infertilitate, posedare demonică, paralizie, migrene, depresie, ghinion, boli tropicale și multe altele. Vracii din Zanzibar au parte de un nivel de încredere foarte ridicat în detrimentul medicilor din spitalele supra-aglomerate și sub-finanțate. Locuitorii din Zanzibar consideră că și Coronavirus este un spirit și se organizează des ritualuri de îndepărtare a acestui turist nepoftit care afectează viețile a sute de mii de oameni care depindeau până acum de acest sector.
Shamani în transă care articulează cuvinte ilizibile, înveliți într-un fum dens în timp ce încearcă să găsească o cale de comunicare cu lumea spiritelor, viața localnicilor care încă depinde de ceea ce le oferă Oceanul Indian, îmbinarea celei mai rigide religii din lume cu cea mai relaxată și expresivă cultură, un președinte care crede că Dumnezeu îi va scăpa de pandemie, toate sculptează tabloul unui tărâm mistic care a îmbrățișat globalizarea dar care refuză o revoluție a conștiinței protejându-și valorile, cultura și tradițiile în acest suprarealism insular.
