Moderna femeie goală

Cele mai multe persoane care veneau singure la resort erau femei și, în general, în călătoriile mele am întâlnit mai multe femei care călătoreau singure decât bărbați. M-am întrebat de multe ori de ce se întâmplă acest fenomen. Pentru bărbați ar trebui să fie mai la îndemână, noi nu avem probleme legate de confort, nu ne temem că o să fim abuzați sexual, nu suntem foarte pretențioși la mâncare și genetic nu avem atașamente la fel de puternice precum femeile. Deși toate indiciile susțin că ar trebui să fie mai mulți bărbați care călătoresc singuri decât femei, se întâmplă contrariul. Fiind consilier psihologic neacreditat în timpul liber la resort pentru clientele singure, am început să înțeleg acest comportament straniu. Profilul femeii moderne: 30-35 de ani, dintotdeauna singură sau recent divorțată, foarte puține cu copii, întotdeauna plângându-se de bărbați sau căutând să se contrazică, independente, cu un job stabil bine plătit, cu perspective de creștere în carieră, inteligență peste medie. De multe ori, în pauze ieșeam să mă odihnesc afară în fața restaurantului pe canapele și le primeam la audieri, fără vreo programare, veneau una câte una: ipohondre și obsesivo-compulsive, depresive și alcoolice, isterice și anxioase, distruse și decepționate, înșelate și părăsite, bipolare și narcisiste, toate veniseră în Zanzibar în căutarea liniștii, regăsirii și vindecării. De cele mai multe ori, în disperarea de a-și îndeplini aceste fantezii, ajungeau să proiecteze, iar visul se spulberă curând.

Pentru mine a fost o ocazie să înțeleg că femeile sunt mult mai predispuse la boli mintale decât bărbații iar în ceea ce privește eșantionul pe care am lucrat, femei inteligente cu venit peste mediu, am înțeles că tocmai acest lucru stătea în calea echilibrului lor. Prin emancipare, aceste femei se îndepărtaseră de rolul lor de femeie, au intrat în coflict și competiție cu acei bărbați cu care ar fi putut întemeia o familie iar lupta pentru supremație și control a dus la instabilitate, vină, singurătate și autoconsolare. Dar undeva ascuns știam că mereu femeile au fost discriminate și pedepsite tocmai pentru că bărbaților le este frica de puterea lor creatoare și de simțul lor comunitar, iar nevoia lor de a se remarca, fie și prin sacrificarea sinelui autentic, într-o lume în care doar competiția este calea, părea ceva firesc.

Fericirea oamenilor provine din 3 surse: din ceea ce suntem, din lucrurile pe care le avem și din imaginea noastră în ochii celorlalți. Filozofi și stoici din toată lumea și toate epocile au insistat mereu ca energia să fie orientată în direcția hrănirii primei surse și ignorarea celorlalte două, posesiunea și reputația, asupra cărora nu avem nici un control. Acestea ne pot fi luate oricând, se schimbă, se degradează, pot atrage invidie, paraziți și conflicte. Prin alimentarea ultimelor două surse trăim într-o permanentă stare de frică și de goliciune pe interior. Impermanența lucrurilor și iminența pierderii lor duc la neliniște și disperare. Prin alimentarea primei surse dobândim cunoaștere, înțelepciune, compasiune și înțelegere, ce ne ajută să trăim o viață liniștită și echilibrată. Se poate întâmpla ca prin “a fi ceea ce suntem” să atragem posesiuni și faima. Dar fără să ne atașăm de aceste valori efemere, nici de oameni, nici de concepte, ne scutește de flacăra suferinței și mizeriei umane. Le primim, ne folosim de ele, dăruim mai departe și le lăsăm să se deghizeze în nevoile infinite care par să ne alimenteze viața. Altfel, lucrurile pe care le avem, ajung să ne posede, iar imaginea pe care ne-am creat-o, ajunge să ne înlocuiască. Câteodată o femeie de succes este mai respingătoare decât o femeie urâtă. Un zid peste care bărbații nu pot trece, nu datorită unui sentiment de inferioritate, ci datorită faptului că acele femei de succes ajung să se identifice cu cariera lor, iar ornamentul împietrit rămâne fără de substanță. Suflete frumoase captive în colivia fricii, a conformismului și a aparenței. Păsări cu aripi amorțite pe care supraviețuirea într-o lume materială cu așteptări atât de mari le-a îndepărtat de la adevărata lor frumusețe: sensibilitate, bunătate și compasiune. Muze care și-au luat viața în mâini și au ales munca ca formă de afirmare, cărora le este frică să își asume responsabilitatea iubirii, care se lăsă trăite de viață în loc să o trăiască.

Tot ce e nemuritor e doar clipă prezentă. Gândurile și deciziile pe care le luăm acum ne croiesc viitorul. Într-o minte plină de frici, remușcări și fantezii nu mai rămâne loc și pentru noi înșine. Făpturi fragile care și-au însușit forța și preocupările bărbaților, care au intrat în competiție în loc să iubească, să completeze și să dospească. Nu sunteți voi cele care vă deschideți și noi cei care pătrundem? O relație nu este doar despre ambalaj, muncă, sacrificiu, casă și copii. Este despre cum cei doi se stimulează reciproc să devină constant varianta lor mai bună. Ne schițăm singuri realitatea zi de zi, prin decizii sau indecizii. Lumina care odată strălucea în jurul nostru, pălește pe zi ce trece din cauza jocului de putere la care nu putem renunța. Dar într-o zi o să se stingă, aripile o să se frângă, culorile o să se șteargă și abia atunci o să mutăm spre interior privirea fixată la uniforma din oglindă. Ajungeți singure la 30-35 de ani fără copii, fără bărbați, dar cu cariere. Cum va umple cariera inima și vă încălzește patul, nu știu. V-ați luat la trântă cu bărbații, vreți să arătați că aveți coaie, că sunteți inteligente, capabile. Nu trebuie, știam deja! E nevoie de un act eroic să ții o făptură în pântec 9 luni, să fii vulnerabilă, să dai naștere, să oferi afecțiune, să o transformi într-un om echilibrat care nu va trebui să vindece aceleași traume ca și tine. Libertatea este cel mai de preț lucru cu care ne naștem iar ea ne este oricând la îndemână, nu ne părăsește niciodată, e acolo tot timpul și așteaptă toată viața să o redescoperim. Ceva din mine încă speră că o să spargeți coconul de mătase în care trăiți și că o să renașteți în fluturi gingași și rebeli, pentru care emanciparea e bunătate, afecțiune, înțelegere și răbdare. Noi bărbații avem nevoie de femei lângă noi. Suntem noi prinși destul în condiția de a munci, de a acționa, de a face. Fiți voi cele care ne echilibrează, care ne aduc un ulcior de pace. Fiți, și atât!