Ciprian Iftime
Zanzibar

Salut, sunt Ciprian și am părăsit traiul confortabil de la oraș pentru sălbaticul Zanzibar. Existența mea se învârte în jurul soarelui, oceanului și culturii vibrante a acestui paradis tropical. Dorința mea este să împărtășesc frumusețea și farmecul insulei care mi-a devenit casă cu oameni cu interese comune, care doresc să experimenteze exoticul și extraordinarul. Hai să descoperim împreună ce are aceasta insulă minunată de oferit!

Thumb Up
Carte: Zanzibarezul - Jurnalul unui lunatic in Zanzibar
Urmaresc
Zboruri Zanzibar
De Duh

TRIBUL

on
January 2, 2024

Mă uit pe geam și admir peisajul în timp ce ne deplasăm anevoios spre spectaculosul Serengeti. Cu cât mă apropii mai mult de sălbăticie, cu atât sunt mai puțini oameni, dezvăluind lumea reală din care am plecat cu toții. Vezi câte un trib sporadic de maxim 50 de oameni, pe o rază de zeci de km. Apoi mă întorc cu gândul la Zanzibar. Ies pe plajă și mă uit în stânga și în dreapta și nu văd țipenie de om. Kilometri întregi de liniște. Încerc să fac niște estimări mintale și ajung la o aproximare a densității populației de 800 de locuitori permanenți pe km pătrat. În București cred că sunt undeva la 8.000 de locuitori pe km pătrat. Pentru fiecare locuitor din savană ai 10.000 de locuitori în Zanzibar și 100.000 într-o zona urbană. Și evoluția asta doar în câteva mii de ani.

Deși natura noastră exploratoare a dus la competiție pentru resurse, compasiunea, bunătatea, încrederea, cooperarea, ajutorul reciproc, au fost trăsăturile dominante ale primilor oameni. Aceste caracteristici ne-au ajutat să supraviețuim, să prosperăm și să dominăm planeta. În prezent, reglementările au luat locul instinctelor firești, apărând ca și coduri artificiale de disciplină menite să echilibreze și să contrabalanseze presiunile coexistenței într-o formă de organizare din ce în ce mai aglomerată și mai nenaturală. Ne-am organizat în orașe, ne-am împărțit atribuțiile specializându-ne și crescând astfel productivitatea, ne-am creat structuri de apărare, instituții care să ne protejeze drepturile, am început să transmitem cunoștințele dobândite prin educație, ne-am crescut speranța de viață prin descoperirea de noi medicamente și îmbunătățirea igienei, am implementat sisteme de norme etice și morale care să ne ajute să conviețuim.

Tenacitatea, maleabilitatea și ingeniozitatea ne-au ajutat să ne adaptăm foarte bine. Trăim mai în siguranță într-un oraș departe de toate pericolele sălbăticiei și nu mai trebuie să ne construim singuri un acoperiș deasupra capului, să ne vânăm sau să ne culegem singuri mâncarea. O evoluție rapidă și spectaculoasă, dar oare suntem noi pregătiți și biologic pentru schimbarea asta bruscă? În orașele mari ne-am diluat și ne-am îndepărtat de relațiile personale specifice tribului, trăim într-o societate care promovează competiția și egoismul, și am început să ne plictisim căutând tot felul de stimuli devianți.

Oamenii care trăiesc într-un oraș mare suferă de multe stresuri precum poluarea aerului, zgomot, sedentarism, aglomerație, sub sau suprastimulare, izolare sau plictiseală. Viață într-un mediu atât de nenatural a dus la apariția de multe anomalii comportamentale, noi metode ciudate de a face sex, de a mânca sau de a vâna. Mulți dintre noi, ca să rămânem cât de cât conectați la natura noastră animalică, căutăm tot felul de pasiuni ca substituți pentru ocupațiile noastre din savană, ca să ieșim din rutină și să fim activi. Ne apucăm de sporturi ca să ne menținem în formă și ca formă de competiție, ne înarmăm cu o camera de fotografiat și tragem cadre, împușcăm instantanee, ritualul de împerechere l-am cuprins în alambicate dansuri lascive, am început să implicăm diverse obiecte în actul de copulare, ne decorăm corpul cu tot felul de accesorii și haine colorate pentru a părea mai atrăgători sau ca să ne arătăm statutul, colecționăm timbre, ne lăsăm absorbiți de viața unor caractere fictive prin care trăim dramele sau aventura la care visăm. Firile cele mai creative dintre noi au început să evoce realitatea așa cum o percep ei, prin muzică, scris, pictură, sculptură sau gastronomie, fiind răsplătiți material de marele mase uniforme pentru perspectiva lor extravagantă.

Aceștia ar fi suplinitorii cât de cât sănătoși, dar foarte mulți oameni din plictiseală se implică și în tot felul de activități nocive. Lupta pentru statut, sex sportiv, mâncat în exces, shopping compulsiv, dependență de muncă, jocuri de noroc, alcool și droguri, grăbind și mai mult procesul de deteriorare fizică și psihică cauzat de viața într-un mediu supraaglomerat, ce a dus la o epidemie de cazuri de obezitate, probleme psihice, diabet, cancer, probleme cardiovasculare, depresie și anxietate. De multe ori, drumul către aceste comportamente, este pavat de traume suferite în copilărie, abuz, neglijență sau abandon, alte moravuri nenaturale specifice societății în care trăim, care se transmit subtil de la o generație la alta.

În timp ce pentru unii așa arată noua normalitate, pentru alții este prea mult și evadează într-o zonă rurală sau pe o insulă sălbatică unde pot să aibă o viață liniștită și contemplativă. Dar din momentul în care ne naștem, noi învățăm în fiecare zi să trăim într-o stare de supraexcitare, iar odată întorși la rădăcini, adaptarea poate să reprezinte doar pentru o perioada o provocare fizică și intelectuală. Îți găsești motivația atâta timp cât ai un teritoriu nou de explorat, probleme noi de rezolvat. La un moment dat, după ce toate lucrurile sunt așezate, intervine rutina, iar un creier învățat cu stimularea continuă va simți nevoia să se întoarcă la tipul mai complex de organizare în care a fost modelat. Așa că ori transformi locul primitiv într-o structură complicată, ori te întorci de unde ai plecat, procesele prin care trece fugarul având același scop: excitarea continuă. 

Civilizația nu are mai mult de zece mii de ani. Poate mulți dintre voi care proveniți dintr-un mediu atât de conservator, precum Estul Europei, nu veți fi de acord cu următoarea afirmație: cu toții suntem la baza animale și nu ne-am schimbat biologic foarte mult față de strămoșii noștri vânători culegători. Indiferent de culoare, de religie, de naționalitate, cu toții ne tragem din același strămoș comun, și cu toții avem același fond genetic. Indiferent de tradițiile pe care le-am format, ideologiile pe care le-am adoptat și costumele pe care le-am îmbrăcat, pe interior suntem aceleași primate. Este bine să ne amintim asta în momentele în care, în urma unor conflicte de idealuri, principii morale, filozofii sociale sau convingeri religiose, avem tendința să ne răzvrătim împotriva unor alți oameni care aparent sunt diferiți de noi, dar în esență la fel.

Orașele mari sunt proiectate astfel încât să ne facă să ne simțim mici și nesemnificativi. Trebuie să regăsim sentimentul de identitate socială al comunităților din care am plecat. Venim pe lume cu un sistem de operare și toată viață încercăm să suprascriem niște comenzi care nu au nici o legătură cu limbajul nostru inițial de programare. De aici apare conflictul interior, iar din conflict apar problemele de sănătate și cele sociale. Trebuie să ne redobândim echilibrul, să găsim o armonie între pornirile noastre autentice suprimate de modul actual de organizare și ceea ce noul mediu artificial ne impune pentru adaptare. Putem reuși doar înlăturând toți sabotorii și profitorii care trec dincolo de codurile înăscute de disciplină, care cedează responsabilitatea, care sunt lacomi, egoiști și asociali. Doar revenind la rădăcini, la firea noastră creativă, cooperationala, iubitoare, bună, exploratoare ne vom dobândi libertatea, vom putea înfruntă sistemul și vom reuși să ne bucurăm de viață în toate dimensiunile ei.

TAGS
RELATED POSTS

LEAVE A COMMENT