Cuvintele
Poți să faci amestecuri de cuvinte așa cum te joci cu vibrațiile muzicii, nuanțele de culoare sau tăieturile de dalta într-o bucată de lemn? Bineînțeles. Ar părea cea mai accesibilă artă care nu necesită nici o pregătire și nici un instrument. Dar combinațiile de cuvinte reușite au de asemenea regulile lor: compoziție, armonie, volum, simetrie, echilibru sau contrast. Le poți simți sau le poți învăța, depinde de fiecare. Cuvintele sunt primul contact al omului cu propria conștiință, prima reprezentare, analiză și defulare a sentimentelor adunate și neexprimate în ființa noastră dirijată de gândirea colectivă și instincte.
Suntem fascinați de propria noastră reflexie, ne minunăm zi de zi prin ce miracol a fost creată o ființă cu trăsăturile acestea unice, desăvârșite. Zi de zi miliarde de oameni se uită în oglindă și sunt impresionați până la lacrimi de ce văd. Chipul e mulajul lor unic în acest ocean de forme care mai de care mai diverse. Cuvintele au puterea de a lucra în ambele direcții. Inteligența a creat din joacă imaginația care a dat naștere la reprezentări lăuntrice și dorința de a le contura. Cine nu a visat vreodată la iubirea, aventurile și bogățiile din cărțile pe care le-a citit? Schimbul de idei, reconstituirea amintirilor, împărtășirea lor, instigarea curiozității, au mozaicat drumul către civilizație. Comunicarea și înlesnirea vitezei cu care se face schimbul este cheia progresului. Și apoi suntem noi, în Zanzibar, un neuron amorțit ocolit o bună bucată de timp de toată vâltoarea.
M-am mutat în Zanzibar pentru liniște, să fiu departe de tot haosul urban, pentru că disprețuiam supunerea, duplicitatea și formalismul vieții de acolo. Într-o societate civilizată îți vinzi sufletul și primești în schimb iluzia siguranței și a unui viitor scontat. Într-o lume primitivă îmbrățișăm libertatea și neprevăzutul dar ne asumăm riscurile trăind după reguli confuze și interpretabile. Și fugind de stres am ajuns să îmi clonez bula de anxietate pe această insula, să mă privez de timp liber, de relaxare, de plajă și iubire. Cum am ajuns în același punct din care am plecat, cum am târât după mine toate mizeriile lumii moderne?! Poate acesta îmi este destinul! Dar destinul este acea condiționare socio-culturală care mă conduce din culise. Trebuie doar să mă regăsesc, să mă realiniez.
Ca într-un vis în care perna pe care o ții strâns în brațe se transformă în căldura persoanei dragi care îți lipsește atât de mult, așa pe parcursul vieții toate experiențele exterioare sunt încorporate în harta noastră subiectivă și adaptate la propria capacitate de înțelegere și propriile nevoi. Ne lăsăm purtați de valul tumultului vieții fără prea multă rațiune sau control. Destinul este schițat de coordonatele spațiu timp în care ne naștem și ne condiționează până încheiem. Suntem sclavii propriei noastre fantezii sugerate de circumstanțe în mod discret. Și cum poți spune cuiva care a folosit darul lui Dumnezeu pentru a se înrobi că tu ai folosit darul lui Dumnezeu să fii liber? Acceptă ce ești și ce ai si eliberează-te! Viața e suferință doar pentru cei care iau prea în serios ce Dumnezeu a creat ca joacă.
