Fericirea

Pentru asigurarea supravieturii și perpetuării speciilor, natura a înzestrat toate animalele cu 3 caracteristici esențiale.

În primul rând toate animalele au fost înzestrate cu abilitatea de a se vedea ca fiind separate de mediul în care trăiesc cu scopul de a se crea o relație între sisteme. Un lup când vânează are nevoie să înțeleagă că prada se află în exteriorul lui pentru a-și face o strategie și a ataca.

În al doilea rând toate animalele au fost înzestrate cu abilitatea de a vedea o continuitate și o ciclitate a evenimentelor cu scopul de a face posibilă orientarea în spațiul tocmai descoperit și anticiparea anumitor circumstanțe folositoare sau dăunătoare supraviețuirii. Din acest motiv berzele de exemplu știu că înainte de fiecare iarnă trebuie să plece și știu unde și când să se întoarcă.

În al treilea rând, pentru a stimula evoluția, natura a creat un sistem în care a recompensat cu plăcere condițiile și oportunitățile favorabile vieții și a sancționat cu durere acțiunile sau condițiile care deteriorau starea și scopul individului sau amenințau întreaga specie. E cel mai important mecanism de învățare. Astfel animalele simt plăcere când se împerechează, când mănâncă, când au un culcuș confortabil și simt durere, furie sau frică atunci când se simt amenințate, când nu găsesc hrană, când nu au cu cine să se împerecheze, mecanism ce le constrânge să caute mereu situații favorabile supraviețuirii și reproducerii.

Prin apariția minții toate aceste aptitudini de bază esențiale pentru supraviețuire și evoluție au fost crunt exagerate provocând 3 efecte secundare care ne-a transformat viața în haos:

În primul rând abilitatatea care ne ajută să ne vedem separați de mediul înconjurător pentru a lega o relație cu el, ne-a îndepărtat și mai tare, izolându-ne, făcându-ne să abuzăm natura, să intrăm în conflict cu celelalte rase, să creăm noțiunea de posesiune, să naștem sentimente de invidie, ură, lăcomie și ne-a făcut să ne simțim singuri.

În al doilea rând, din apariția memoriei și din abilitatea de a observa repetiția ciclurilor, am creat noțiunile de trecut, prezent și viitor. Am început să fim bântuiți, să avem regrete, frici și remușcări legate de evenimente trăite în trecut, și am început să ne gândim și să ne îngrijorăm despre ce vom face în viitor, sacrificând astfel clipa care contează cel mai mult, cea prezentă.

În al treilea rând, prin sistemul de pedeapsă/recompensă și implicit de durere/plăcere menit să ne ajute să ne dezvoltăm, să învățăm din greșeli și să evoluăm, am pornit într-o goană nebună de a avea o viață de continuu extaz și fericire. Bineînțeles că orice orgasm din lumea materială durează doar câteva secunde, mintea noastră resetându-se de fiecare dată când un scop fizic este atins cu succes pentru a pregăti sistemul de perfecționare al individului și al rasei pentru stimuli și răspunsuri noi. Noi oamenii nu vrem să înțelegem că plăcerea psihică și fizică e limitată, ca orice efort de a o fugări încontinuu nu e decât risipa de timp și energie, și că trebuie să acceptăm orice situație care ne aduce durere ca fiind o provocare din care avem ce învața sau de a ne cunoaște mai bine. Trebuie să înțelegem că separația, continuitatea, suferința și plăcerea sunt trucuri ale naturii la care noi ne supunem orbește. Sunt senzații simple, iluzorice, care ascund adevărata natură a lumii și care ne-au produs o percepție eronată și un stil de viață greșit.

– Separația e doar o iluzie: suntem interconectați, suntem făcuți din același aluat și suntem într-un inter-schimb continuu de informație și elemente. Avem în noi praf de stele explodate cu milioane de ani în urmă, plantele au în structura lor atomi din care au fost formați strămoșii noștri iar noi suntem formați din atomi care au fost în componența oceanelor, a deșerturilor și a munților.

– Continuitatea este o iluzie: realitatea este doar în clipa prezentă, trecutul și viitorul fiind doar construcții mentale care ne ajută să anticipăm și să ne croim un drum prin viață. Trecutul și viitorul trebuie să ne ocupe timp doar cât să ne asigure cele necesare supraviețuirii și să ne dea un sens, nu să ne facă să trăim ca niște zombi blocați în amintiri, vise, prejudecăți și condiționări.

– Durerea e la fel de frumoasă precum plăcerea. Realitatea este formată din energie, din pulsație. Undele au culmi și abisuri, iar aceasta este viața, cu urcușuri și coborâșuri, toate sunt parte din același întreg. Nu există fericire fără suferință și nu există suferință fără plăcere. Sunt 2 fețe ale aceleeași monede. Fericirea e să fii împăcat cu tine, cu tot ce primești, fără să dai vina pe nimeni pentru suferința ta.

Dacă cineva îți provoacă suferința, căută adânc în ceea ce te-a făcut să suferi. Vei vedea că sămânța suferinței de fapt se află în tine, în interpretarea ta. Dacă cuvintele cuiva drag îți fac rău psihic și fizic, caută ce a provocat acele reacții și senzații în corpul și mintea ta. Noi raspundem la perceptia a ceea se s-a intamplat, nu la evenimentele în sine. Investighează și caută sursa durerii, conștientizează-ți condiționările și astfel distruge-le. Dacă nefericirea îți este provocată de o situație, învață cum să ocolești astfel de situații în viitor. Dacă apar evenimente pe care nu le poți controla precum moartea cuiva drag, înțelegerea impermanenței lucrurilor te va face să accepți evenimentul ca fiind unul natural și deloc un motiv de suferință adâncă. Totul este trecător.

Înțelegând interconectarea cu toate celelalte elemente ale lumii, impermanența lucrurilor și fericirea ca fiind strâns dependentă de suferință, vei trăi în armonie cu universul și vei găsi adevărata liniște și împlinire. Iubirea pură și sinceră se naște doar atunci când toate iluzia separației, a permanenței și a suferinței sau fericirii se năruie.