Există o lume dincolo de a noastră, o lume care este departe și intuitivă, aproape și invizibilă. Și acolo este locul unde trăiește Dumnezeu, unde trăiesc morții, spiritele și sfinții, o lume în care totul s-a întâmplat și totul este cunoscut.

Ciupercile magice au o putere incredibilă, iar oamenii sunt în mod inerent curioși să le încerce. Ele te pot ajuta să vezi lumea, pe tine însuți și pe ceilalți oameni într-o lumină nouă, una care este mai tolerantă, mai cuprinzătoare, mai iertătoare și mai clară. Ele pot provoca viziuni atunci când închizi ochii, iar atunci când îi deschizi lumea din jurul tău poate părea mult mai vie și mai semnificativă. Dar ele pot fi, de asemenea, periculoase dacă nu se acordă o grijă și o pregătire specială și pot fi un coșmar fără mîndsetul și cadrul potrivit. Ne aflăm în prezent în mijlocul unei renașteri psihedelice și mai mulți oameni decât oricând sunt curioși să încerce ciupercile cu psilocibină și alte plante medicinale. Cu toate acestea, primul val de cercetare al psihedelicelor și entuziasmul care a urmat au scăpat de sub control și încă ne revenim din pagubele din anii ‘60, ale utilizării psihedelicelor pe scară largă fără o pregătire adecvată. Stigmatul din jurul psihedelicelor creat atunci este viu și astăzi, deci cum putem fi siguri că nu vom repeta greșelile acelei epoci?

Ce se experimentează pe timpul unui trip cu ciuperci?

În timpul experienței cu psilocibină oamenii accesează adesea noi perspective și revelații care îi ajută să transforme noile aspecte și înțelegeri în acțiuni. În special la doze mici și medii, oamenii au o „experiență psihodinamică sau psihologică” în care se confruntă cu lucruri precum durerea, vinovăția, furia, dorința, relațiile interpersonale și conflictele, precum și cu experiențe de regresie în vârstă și confruntări cu traume de viață care pot fi incredibil de vindecătoare și de ajutor. Experiența cu ciuperci îi ajută pe oameni să devină varianta lor mai bună. Pe mulți îi ajută să-și regleze comportamentele compulsive, de a renunța la dependențe, de a regăsi plăcerea pentru sport, de fi un tată, mamă, frate, bunic mai bun.

Emoțiile cele mai des întâlnite pe timpul unei ceremonii cu ciuperci sunt:

1. Unitate: un sentiment de unitate cu toate lucrurile
2. Transcendența timpului și a spațiului: de parcă aceste concepte pământești ar fi irelevante
3. Cunoașterea intuitivă: un sentiment de a fi la curent cu toate secretele universului
4. Sacralitatea: un sentiment profund de întoarcere acasă și o legătură naturală cu divinul
5. Dispoziție pozitivă profund resimțită: „euforia” nici măcar nu poate să o cuprindă
6. Inefabilitate: imposibil de exprimat experiența în cuvinte, de multe ori pentru că este atât de paradoxal

În doze mai mari poate avea loc dizoluția ego-ului. În timp ce ambele experiențe sunt de obicei însoțite de sentimentul unei conexiuni profunde cu toate lucrurile, în timpul experienței de vârf a pierderii ego-ului, oamenii raportează că și-au pierdut simțul „eu”, s-au decorporalizat și au devenit una cu umanitatea, natura, întregul univers, zeii, iubirea sau nimicul. Pe timpul unei experiențe cu doza erou (peste 5 grame) au loc schimbări la un nivel mult mai adânc:

• Schimbarea conceptului de sine
• Valoare de sine sporită
• Proaspătă conștientizare a „resurselor interioare”
• Simțul împuternicirii personale
• Percepție îmbunătățită

Participanții la proces descriu existența: „capabil să-și ocolească sinele conceptualizat obișnuit, cu preocupările sale zilnice, și să contacteze alte perspective mai noi, inclusiv un eu observator, un eu profesor, un eu înțelept și un eu plin de compasiune. Acest sentiment extins al sinelui aduce noi sentimente de încredere și asigurare.

Cum are loc o sesiune unul la unul?

În general se face câte o sesiune separată de terapie de câte două ore pentru a construi o relație cu cei doi co-terapeuți, care în cele din urmă le vor facilita sesiunea de dozare.

În prima sesiune unul la unul, pacientului i se administrează 0,5 până la 2 grame de ciuperci uscate (în funcție de puterea ciupercilor) pentru a deschide mai mult pacientul în timpul terapiei prin vorbire și a avea acces la sentimente și amintiri care sunt mai greu de discutat atunci când sunt treji.

În timpul acestor sesiuni de stabilire a relațiilor, terapeuții pun participanților întrebări conducătoare pentru a-i cunoaște mai bine, lucruri precum: Unde ai crescut? Cum este relația ta cu mama ta? Pentru fiecare persoană pe care o vedem, există un univers complex și o experiență în spatele ochilor lor și vrem să știm care este acesta. Ideea nu este doar să cunoaștem persoana și experiența ei de viață, ci să ne asigurăm cu adevărat că se simte înțeleasă, auzită și îngrijită. Acest lucru se datorează faptului că, atunci când participanții sunt sub influența psilocibinei, este esențial ca ei să se simtă în siguranță și „complet în largul lor”, astfel încât să se poată simți suficient de confortabil pentru a „încrede, eliberă și deschide să se predea complet acelei experiențe.”

Dacă participanții se simt nesiguri sau neîngrijiți în vreun fel în ziua administrării dozei de vindecare, este mult mai probabil să reziste efectelor psilocibinei și, prin urmare, să aibă o călătorie provocatoare fără efectul transformator care vine din renunțarea la control.

Apoi, mai sunt două sesiuni de câte două ore în care participanții continuă să despacheteze călătoria, să lucreze la abilitățile CBT și să planifice pașii următori pe care trebuie să-i facă pentru a se vindeca.

Sesiunea unul la unul de administrare a medicamentelor se desfășoară în mod obișnuit în interior, într-o cameră plăcut decorată astfel încât să arate că o cameră de zi confortabilă, cu câteva elemente spirituale precum o statuie a lui Buddha, mandale, simboluri șamanice. Există întotdeauna o canapea mare și confortabilă, unde participanții sunt încurajați să se întindă și să poarte o mască pentru ochi și căști care joacă un rol important în călătoria lor interioară.

Mulți participanți încep să vorbească despre experiențele lor la sfârșitul sesiunii de dozare, dar abia a doua zi, încep cu adevărat să despacheteze călătoria și să vorbească despre orice lecții sau realizări la care au ajuns în timpul experienței.

Ce se întâmplă într-o ceremonie de ciuperci în grup?

Călătoria psihedelică cu prietenii, cei dragi, sau chiar cu necunoscuți poate fi o experiență profundă de legătură. În special în grupuri mici sau de unul la unu, ciupercile pot ajuta oamenii să se conecteze la niveluri incredibil de profunde și de durată.

Călătoria socială pe ciuperci este atât o experiență exterioară cât și una interioară, este super distractivă și semnificativă în care se eliberează copilul interior în starea lui cea mai pură și este încurajat să se manifeste liber, să intre într-un schimb de energie cu ceilalți participanți, în care fiecare oglindește trăirile, frământările, curiozitățile celorlalți, învățând astfel despre propriul sine.

Sub influența psihedelicelor, te conectezi telepatic cu grupul, ești capabil să citești gândurile celorlalți și înțelegi situațiile sociale mai empatic. Dacă ești introvertit și cu anxietate socială, o experiență de grup te ajută să te relaxezi și te învață cum să conectezi din nou cu oamenii.

Experiența de grup vindecă de asemenea comparația constantă cu alți oameni prin conștientizarea faptului că în realitate cu toții avem de a face cu probleme dificile, și că nu suntem cei mai defecți din lume. Ne ajută să înțelegem importanța comunității și cum ne izolam în mod inutil. Un retreat de grup este, de asemenea, benefic pentru integrare. A fi capabil să discuți despre călătoriile tale cu întregul grup în diminețile următoare și să te adresezi acelor oameni când lucrurile devin grele sau când ești deosebit de mândru de anumite conștientizări, continuă să fie o tehnică de vindecare foarte valoroasă.

Ceremoniile și întâlnirile de integrare în grup, împreună cu cursurile de yoga și meditație, terapie cu muzica, acupunctura și mâncarea vegetariană sănătoasă, ajută nu numai să înțelegi experiența, ci îți permite să experimentezi modalități de a integra acele lecții odată ce le-ai primit.

Ce are loc în creier din punctul de vedere al științei?

Neurobiologii au propria variantă a poveștii. Ei consideră că avem trei creiere: unul foarte vechi, creierul reptilian, care dictează bătăile inimii și pe care îl avem în comun cu toate celelalte animale; creierul limbic, centrul emoțiilor, pe care îl avem în comun cu mamiferele; și neocortexul, sau creierul cognitiv, distinct pentru primate și oameni. Deși teoria creierului triunitară arată o oarecare supra-simplificare, pare să ofere un cadru de analiză pentru functile creierului.

Gândim prin intermediul emoților și nu există cale de ocolire. Din același motiv, oameni altfel raționali, se apucă de fumat, de jocuri de noroc sau sex compulsive, intră în conflicte și se implică în tot felul de lucruri care sunt nocive pe termen lung. La fel, oamenii văd opțiuni chiar dacă știu că nu sunt lucruri etice sau cinstite față de semenii lor. Dar poate fi și mai rău de atât. Există o categorie de oameni, din bănci, finanțe, publicitate, online, politică, care, în loc să-și potrivească acțiunile creierului lor, își potrivese creierul acțiunilor. Acești oameni regresează și trișează inconștient cu ajutorul abilitaților intelectuale ridicate și cu ajutorul științei, profitând de instinctele primare ale oamenilor, de reminiscențele creierului nostru străvechi.

Pe timpul unei călătorii pe ciuperci are loc o inhibare a DMN-ului sau rețeaua implicită frontparietală medială. DMN, denumit uneori centrul de greutate al creierului, este responsabil pentru aspectele de nivel înalt ale conștiinței care ne fac în esență oameni, cum ar fi simțul de sine, îngrijorarea, gândirea autoreferențială, memoria autobiografică, conceperea perspectivei altora, planificarea pentru viitor, luarea deciziilor morale și conștiința de sine. DMN este o mare parte din ceea ce ne deosebește de alte mamifere, dar se crede că un sistem hiperactiv este, de asemenea, responsabil pentru lucruri precum ruminația excesivă și gândurile autocritice excesiv de negative, care sunt comune în afecțiunile de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea, adicția, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburări de alimentație și altele.

În această stare „haotică” indusă de psilocibină, creierul devine mai flexibil și mai puțin dominat de narațiunea de zi cu zi pe care o spunem nouă înșine, care de fapt ne face rău și ne ține pe loc. Când psihedelicele ne relaxează DMN-ul și „credințele de nivel înalt”, atunci creierul are mai multă comunicare cu părțile mai vechi, instinctuale ale sale, cum ar fi sistemul limbic.

Cadrul imaginii de sine devine din ce în ce mai rigid pe măsură ce îmbătrânim, deci rămânem captivi într-un șablon de comportament și gândire care devine “Noi” și nu putem scăpa din el, pentru că e vocea din cap și fie că ne place sau nu, o acceptăm ca fiind noi. Psihedelicele pătrund prin toate nivelurile de programare micșorând influența ego-ului iar această trecere, dincolo de știință, este un lucru magic.

De asemenea psihedelicele pot fi capabile să promoveze plasticitatea creierului acționând asupra receptorilor de serotonină 2A responsabili cu învățarea și gândirea. Există două tipuri de neuroplasticitate: plasticitatea funcțională și plasticitatea structurală. Plasticitatea funcțională este capacitatea creierului de a redirecționa funcțiile dintr-o zonă deteriorată a creierului către una mai sănătoasă. Plasticitatea structurală, pe de altă parte, este capacitatea creierului de a-și schimba structura fizică adesea ca urmare a învățării.

Creierul nostru este ca un schior care urmează în mod obișnuit pistele bine bătătorite. Experiența cu psilocibină poate perturba temporar și aplatiza șanțurile vechi din zăpadă, creând posibilitatea ca noi piste să fie așezate. A lua ciuperci probabil că nu va schimba cine ești, dar practicând noi moduri de a fi te poate ajuta să recăștigi controlul asupra ta și să nu mai rămâi blocat pe același drum.

Cum să te pregătești pentru o ceremonie cu ciuperci?

În special pentru ritualurile de vindecare, participanții trebuie să țină o dietă în prealabil, abținându-se de la alcool, carne roșie, tutun sau cafeină. De asemenea, nu este recomandabil să mergeți la o veghe sau să vedeți un cadavru înainte de a mânca ciupercile sacre, deoarece ciupercile sunt foarte sensibile și ar putea prelua acea energie.

Pentru ziua călătoriei, este bine să nu mâncați prea mult înainte de a îngera ciupercile. Un mic dejun ușor bazat doar pe fructe și suc natural este suficient. În timp ce unii recomandă postul complet, m-aș feri de această tehnică dacă este prima ta călătorie, deoarece poate face ca ciupercile să intre mai repede și mai puternic. Deoarece toate simțurile tale se pot simți atât de amplificate și diferite, poate fi un adevărat răsfăț să muști un mango suculent, căpșuni, pepene verde sau oricare ar fi fructele tale preferate.

De asemenea este bine să ai niște snack-uri cum ar fi fistic, migdale, curmale, chipsuri sau covrigei și ciocolată. Probabil că nu vei fi foarte atras să consumi prea mult, dar e bine să ai niște rezerve de energie atunci când vei simți că îți scade glicemia.

De asemenea este recomandată pregătirea unui loc de joacă pentru copilul interior: un playlist cu muzica de vindecare, cărți de artă, cristale, mandale, foi și creioane colorate, instrumente muzicale, corturi, rogojină pentru yoga, un animal de companie pe care să îl scarmeni și așa mai departe.

Cea mai importantă parte din pregătire constă în a-ți seta intențiile. Intențiile dau sens ceremoniei și dacă le tipărești bine în subconștient vei fi ghidat cu blândețe către scopurile tale nobile. Dacă intențiile tale sunt de vindecare, de a-ți pierde ego-ul, de a simți o unitate cu universul său de a avea o experiență spirituală, vei dori să iei o doză mai mare odată ce te-ai familiarizat cu psilocibina și ai dezvoltat abilități de navigare în nouă dimensiune.

Similar cu o zi de odihnă după o experiență de ciuperci, mazatecii (indigenii mexicani pentru care consumul de ciuperci sacre face parte din cultură) cred că cel mai bine este să nu ieșiți în lume, deoarece participanții sunt foarte susceptibili și spiritul lor este foarte sensibil.

Integrarea reprezintă procesarea lecțiilor învățate din experiența psihedelică prin împărtășire. În cultura mazatacă nu există partea de integrare. Prin împărtășirea experiențelor noastre compensăm pilonul comunității mazatece care ne lipsește în viața noastră de zi cu zi, ca o modalitate de a ne ajuta să înțelegem și să asimilăm această experiență puternică în narațiunea vieții noastre.

Sunt ciupercile sigure?

Timp de trei ani consecutiv, Global Drug Survey a descoperit că ciupercile „magice” care conțin psilocibină sunt cea mai sigură substanță „ilicită”. Doar una din 10mii de persoane caută ajutor medical după o sesiune de ciuperci. Rezultatele sondajului subliniază, de asemenea, că culegerea și consumul de ciuperci din sălbăticie este mai riscantă decât o ceremonie într-un mediu controlat, deoarece se știe că identificarea greșită a unei specii otrăvitoare dăunează mai multor oameni pe an decât psilocibina însăși.

Triparea poate induce anxietate, aduce emoții reprimate la suprafață și poate provoca confuzie. Așa că psilocibină poate fi periculoasă: atunci când oamenii devin o amenințare pentru ei înșiși sau pentru alții sau atunci când fac lucruri necugetate și riscante în timp ce sunt sub influența ei.

Un “Bad Trip” are loc atunci când experimentezi toată rușinea, furia, durerea care sunt îngropate în personalitate sub fațada unui om de success, a unei mame, a unui călător înverșunat și așa mai departe. În anii ’60 noțiunile de pregătire, ghidare, context și intenții nu existau. Oamenii luau inconștient psihedelice doar ca să fie high. Acum ceremoniile se realizează într-un mod responsabil iar un “Bad Trip” dacă este corect integrat face parte din procesul de vindecare. Psihedelicele sunt necesare pentru a pătrunde prin toate mecanismele de apărare, prin toate nivelurile care ne separă de adevărata noastră esență.

Trebuie să accepți experiența pe care ți-o oferă ciupercile și să nu încerci să o direcționezi către propriile tale prerogative. Este un sfat grozav pentru că atunci când încerci să controlezi prea mult ciupercile, ai mai multe șanse să devii anxios sau să cedezi unei călătorii provocatoare. Nu avem întotdeauna călătoria pe care o dorim, în schimb, se pare că avem călătoria de care avem nevoie.

Este de asemenea important să începi cu o doză mică. La doze mai mari ai experiența pierderii ego-ului și a morții ego-ului, precum și sentimentul că ți-ai pierdut mințile și că nu le vei mai recupera niciodată. Poate fi o experiență terifiantă și există chiar și posibilitatea de a fi traumatizat de o călătorie cu doze mari pentru care nu ești pregătit, motiv pentru care este important ca oamenii să își fac treptat drumul până la o doză erou.

Cum ne ajută în viața de zi cu zi ciupercile cu psilocibină?

• Un reset emoțional și al creativității
Conștientizările sunt la fel de individuale ca și oamenii, dar unele teme comune continuă să apară. În primul rând, aud în continuare că ciupercile le dau oamenilor o „resetare”; unii descriu asta ca o resetare emoțională, alții ca o resetare a creativității lor, dar toți folosesc același termen.

• O înțelegere mai profundă a sinelui
Un alt motiv popular auzit frecvent în comunitatea psihedelică est consumul de ciuperci pentru creșterea personală sau spirituală. Acest lucru din nou poate însemna lucruri diferite pentru diferiți oameni, dar ideea este aceeași: adulții folosesc ciuperci cu intenția de a afla mai multe despre ei înșiși și, poate, de a deveni oameni mai buni sau mai fericiți. În comparație cu alte delicii psihice, ciupercile îi ajută în special pe oameni să se vadă mai clar, sau cel puțin dintr-un unghi nou, iar asta îi poate ajuta pe oameni să facă schimbări în viața lor după călătorie.

• Vindecare de traume
Cu toate acestea, atât experții, cât și pasionații de ciuperci atestă că ciupercile ne ajută să accesăm auto-vindecarea sau o „inteligență vindecătoare interioară”. Aceeași experiență este motivul pentru care unii oameni folosesc ciupercile pentru pozitivitate, resetare, anxietate și chiar depresie, anorexie sau PTSD

• Conectarea cu natura
Pentru că cele mai multe persoane se întorc cu o mai mare apreciere pentru natură și un impuls mai puternic de a proteja planeta de contaminare, unii cred că psilocibină este o legătură directă de comunicare cu Mama Natură.

Ce oferim noi?

Pe timpul unei experiențe cu psilocibină are loc o defragmentare a creierului, o resetare biologică și emoțională, echivalentul a 10 ani de terapie într-o singură zi, care îți permite o nouă perspectivă și accesul la o viață mai intuitivă și plină de posibilități.

După o experiență cu ciuperci schimbi modul în care vezi viața, înțelegi că viața nu este despre tine și despre ceea ce vrei, ci este despre conexiunile tale cu ceilalți. Este o conștientizare comună la care oamenii ajung după ce folosesc psihedelice: că conexiunea umană și iubirea sunt cheile unei viați împlinite și fericite. Există o perspectivă, sau o introspecție, sau o reorientare către lume în care preocupările altora au prioritate față de propriile interese.

Ananda Retreats iese în evidență că oferă sesiuni de psilocibină sub formă a trei ceremonii șamanice cu doze incrementale, însoțite de terapie de grup, terapie individuală, întâlniri de integrare și cursuri de yoga și meditație.

Psihedelicele îi pun pe oameni în contact cu „sinele lor autentic”, persoana pură, nealterată care s-au născut înainte ca viața să-i transforme sau să îi dărâme, iar mecanismele de apărare, precum anxietatea, dependențele, anorexia, obezitatea, să-i împiedice să evolueze. Noi vă oferim șansa să intrați în contact cu copilul interior, să observați disocierea de sine și să vă reconectați cu cine sunteți cu adevărat, să dați la pace cu voi înșivă.

Construcția socială existentă în care noi trăim în secolul 21 ne transmite clar că scopul nostru este să producem și să consumăm. Fiecare aspect al societății, fie că e politic, online sau educațional ne transmite că asta trebuie să facem și că trebuie să ne perfecționăm abilitatea de a cumpăra, de a acumula și să ne definim în termeni complet materiali. Dar suntem conduși către o cale greșită. Idealul nostru nu este să cumpărăm și să vindem, ci scopul nostru pe această planetă minunată și în acest univers incredibil este să creștem și să dezvoltăm spiritul, să ne înălțăm sufletul.

Trăim într-o lume care prețuiește exteriorul, toată lumea primește mesajul că nu este adecvat, iar acel sentiment că nu suntem corespunzători ne conduce la consumerism. Această societate în mod conștient generează insecurități în toată lumea care duc bineînțeles la o alienare, o separare de sine, o sursă de stres intern și durere care duce la un comportament adictiv.

Într-adevăr este înspăimântător să fii eliberat, este terifiant să evadezi, să renunți la lanțuri, să dărâmi zidurile și să vezi doar spațiul infinit al realității. Trebuie să fii curajos să iei pastila sau să bei paharul și apoi să capeți abilitatea de a modela lumea după bunul plac. Șterge iluzia și fă-ți drum în ce este cu adevărat real. Conștientizează marea piesă de teatru în care ești doar o marionetă și devin-o arhitectul propriei tale vieți.