Relația dintre psihedelice și rezolvarea problemelor psihice
Cum poate o substanță pe care o ingerezi să vindece adicția, depresia sau anxietatea? Dacă o privești la nivel farmaceutic, nu există un răspuns. Medicina modernă este uimitoare dar face lucruri specifice: omoară o bacterie, suprimă un virus, acționează la nivel chimic asupra mecanismului celular. Dar care este mecanismul de vindecare dupe ce bei Ayahuasca, mănânci ciuperci sau înghiți iboga? Care este mecanismul celular al transformării unei minți depresive într-o minte a posibilităților? De ce o persoană renunță la țigări, sex, droguri sau alcool după câteva experiențe mistice cu plante medicinale? Nu poți înțelege asta la nivel biochimic. Poți înțelege acest proces doar dacă înțelegi cum se produc aceste afecțiuni pe care noi le numim boli psihice. Experiențele traumatice din viață sădesc în oameni un anumit mod de a se vedea pe ei înșiși și anumite moduri de a se comporta care sunt de fapt soluții adaptive la situația stresantă prin care trec, dar care devin mai târziu cauze ale unor probeme psihologice. Anumite medii sociale, fizice sau culturale amenință dezvoltarea copilului datorită stresului sau instabilității mediului și pot duce la ajustări fizice și psihice care sunt necesare pentru supraviețuirea imediată, o adaptare care poate veni cu un cost semnificativ pe termen lung în procesul de dezvoltare armonioasă a individului. Modul în care oamenii se adaptează când răspund la traumatisme evidente precum abuzul sexual, abuzul emoțional sau la tipuri mai subtile de traumă precum părinți absenți ca să răspundă nevoilor afective ale copilului. Aceste devieri antrenează anumite tipuri de comportament care ajută pe moment copilul să facă față stresului dar odată ce rămâne înrădăcinat în minte, în corp, în personalitate, ele vor crea probleme în viața de adult. Și ceea ce ar trebui să fie o soluție temporară care ajută copilul pe moment, devine o stare permanentă care creează adultului o problema pe termen lung. Interacțiunile între gene și experiențele fizice configurează circuitele dezvoltării creierului deci mintea se transformă într-o continuă interacțiune cu mediul exterior. Nu este doar programată genetic ci este în mod critic influențată de relația adult-copil în mod particular în primii ani de viață. Buna dezvoltare a creierului depinde de interacțiunile sănătoase cu părinții și de modul în care aceștia răspund nevoilor noastre. Este de ajuns ca un copil să nu primească receptivitate suficientă de la adulți iar creierul să se adapteaze și să creeze comportamente care să compenseze pierderea conectării cu părinții. Ego-ul este mecanisul nostru de auto-apărare născocit și toate programele pe care le-am învățat în decursul vieții, cu care ne identificăm și credem că este noi. Deci ce se întâmplă când aceste mecanisme se dizolvă pentru un moment iar adevărul a ceea ce ți s-a întâmplat și sinele autentic ies la suprafață? Vindecarea nu are loc datorită efectelor chimice pe care plantele le au asupra corpului, vindecarea are loc datorită experienței copilului interior. Orice dependență își are rădăcina în traumă și este un process complex fiziologic și psihologic care se manifestă în orice comportament unde o persoană tânjește, găsește plăcere temporară dar dificultate în a renunța iar sănătatea și relația cu cei din jur sunt afectate datorită consumului compulsiv. Prin aceste comportamente căutăm iubire, apartenență, conectare, umplere, evadare din viață sau eliberare din durere. Dependenții vor să se simtă ca niște persoane normale și nimic nu este de condamnat. Dependențele nu sunt problema, ele sunt soluția pentru persoană rănită. Dependența acționează ca o boală, are remisiune și recidivă, afectează creierul dar și alte organe din corp, cauzează deteriorare fizică și mentală. Poți să o numești o boală dar asta este o viziunea foarte îngustă și ignorantă a ceea ce este o soluție la problemele vieții cu care sunt confruntați copiii.
Tot ce ne afectează și împingem la nivel subconștient ne guvernează viețile. Nu știm ce e stocat acolo dar continuăm să suferim și să îl numim destin. Dar nu este destin, de fapt suntem doar marionete ale subconștientului, suntem prizonieri ai copilăriei. Sub impactul psihedelicelor două lucruri se pot întâmpla: în primul rând intri în contact direct cu amintirea, ori cu emoția amintirii, a ceea ce s-a întâmplat în copilărie. De cele mai multe ori această întâlnire poate fi foarte dureroasă. Este o experiență intensă și alarmantă și din acest motiv locul și facilitatorii sunt foarte importanți. Scoți la suprafață o durere emoțională foarte adâncă, din cauza căreia ți-ai petrecut toată viața fugind și refuland, dar faci asta cu conștiința unui adult care te însoțește înapoi în copilărie în mod eficient mai ales dacă ai sprijin și ghidare. Ce este depresia decât împingerea în jos a sentimentelor, adâncirea lor ca răspuns la trauma din copilărie. Oamenii își îngroapă sentimentele când sunt singuri cu ele și nu pot să le mai îndure pentru că sunt prea vulnerabili, prea mici. Pe timpul unei experiențe cu psihedelice oamenii au permisiunea să se ducă înapoi în acele cotloane intunecate ale mintii. Acesta este primul lucru care se întâmplă. Al doilea lucru este dezintegrarea ego-ului. Atunci când permiți dizolutia imaginii de sine, poți experimenta cine ești cu adevărat și intri în contact cu foarte multă iubire, cu multă recunoștință, curaj și cu toate lucrurile care nu au fost posibile când ai fost copil. Acum vezi de ce ai fugit toată viața și experimentezi o persoană care nu trebuie să mai fugă. Această dublă experiență produce schimbări profunde într-o parte din oameni dar pentru cei mai mulți reprezintă doar începutul, deschidere de uși, de oportunități, conștiintizare, dar apoi e nevoie de muncă și integrare pentru a avea rezultate bune pe termen lung. După o experiență psihedelică poți să-ți resetezi toate canalele de pedeapsă – recompensă, să renaști un om nou. Odata ce ai scos durerea la suprafață, trebuie să o înțelegi, să o accepți și să găsești alte metode de a conviețui cu ea fără să te întorci la vechile obiceiuri toxice. Fie că e vorba de generația Y care a fost educată prin bătaie, fie că este vorba de generația X care a crescut cu părinți absorbiți în muncă ca să le asigure copiilor tot ceea ce ei nu au avut parte, mulți tineri de azi sunt rătăciți, își petrec timpul mâncând excesiv, urmărind Netflix, petrecând prea mult timp pe site-uri porno, jucând jocuri de noroc sau pe calculator, fumând iarbă în exces, abuzând alcoolul și drogurile, făcând shopping exagerat sau fugind în disperare după cât mai mulți parteneri sexuali. Nu mai vorbim de numărul din ce în ce mai mare de tineri care suferă de burnout, ADHD, care nu știu să-și impună limite, care suferă de depresie sau de anxietate. Nici unul din aceste comportamente nu este unul normal. După revoluție, o generație întreagă de părinți a vrut să le ofere copiilor tot ce lor le-a lipsit din punct de vedere material. Dar ei nu știau că cel mai mult ca și copil ai nevoie de iubire, de afecțiune, de atenție iar acum culegem roadele anilor de îndepărtare între părinți și copii, rezultatele izolării din cauza pandemiei sau a stigmatizării culturale pentru simplul motiv că ne-am născut în estul Europei. Odată conștientizate capcanele care ne împiedică dezvoltarea, începe procesul vindecării, iar psihedelicele sunt o soluție rapidă și eficientă.
Material extras din pregelerile, cartile si ideile lui Gabor Mate