Cele mai frumoase țări din Africa Subsahariană
Locuind în Zanzibar mi am propus să vizitez cât mai multe țări din vecinătate. Prima dată am fost destul de sceptic, având o imagine superficială care îmbrățișa toate țările din Africa subsahariană în același tablou. Perspectiva mea era limitată la aceleași triburi, la aceeași experiență de safari și la aceleași peisaje. Mare mi-a fost surprinderea să aflu că toate țările africane, deși au elemente comune, sunt foarte diferite cu tradiții, peisaje și specii de animale unice.
Uganda
Durata itinerariu: 10 zile
Locuri vizitate: Entebbe – Kibale Național Park – Queen Elizabeth Național Park – Bwindi Impenetrable Forest Național Park – Lake Bunyonyi – Lake Mburo Național Park – Kampala
Uganda, botezată de colonialistii englezi perla africii, se desfășoară chiar pe linia ecuatorului și ne-a lăsat la orice pas fără replică prin diversitatea sa uluitoare de ecosisteme. A văzut cineva ultimul rege al scoției? Uganda este casa unuia dintre cei mai brutali tirani din istorie, idi amin despre care se spune că a omorât peste jumătate de million de oameni pe parcursul celor 8 ani de domnie din motive etnice, politice sau de afaceri.
Prima oprire a fost în entebbe, un oraș cu ieșire la lacul victoria, cel mai întins lac cu apă dulce al africii și al doilea din lume după lake superior din america de nord. A fost o zi de aclimatizare în care ne-am relaxat privind mult aclamatul apus african încălzit de aburii lacului necuprins ca un ocean. A doua zi ne-am pus în mișcare și ne-am îndreptat spre fort portal, cel mai apropiat oraș de kibale unde urma să vedem cimpanzeii. Câteva ore de mers cu mașina într-un peisaj rural cu sute de dealuri în care petice de pământ erau cultivate cu același mozaic de fructe și legume. Oamenii din uganda par că aplică cu succes conceptul de agricultură regenerativă! Cimpanzeii sunt cele mai apropiate primate de oameni împărțind peste 98.7% din informația genetică. O excursie printre ei este o regresie în timp cu sute de mii de ani unde conștientizezi cu adevărat ceea ce darwin a numit selecție naturală și cum evoluăm clipă de clipă in tandem cu mediul înconjurător. Fiind al doilea parc național ca mărime din uganda, după cascada murchison, parcul național regina elisabeta este un loc de o frumusețe remarcabilă și o biodiversitate extremă. Nenumărați lei care dorm în copaci, lacuri formate în cratere de vulcani, leoparzi, hoarde de elefanți, tururi culturale, parcul este plin de surprize și merită o vizită. Lăsăm parcul elisabeta în urmă și ne îndreptăm spre punctul culimant al acestei aventuri, întâlnirea cu cele mai mari primate din lume: gorilele de munte. Știind că au rămas doar în jur de 1000 de gorile de munte în toată lumea ne întristează dar în același timp ne alimentează entuziasmul pentru unicitatea momentului. După o drumeție de 4 ore până la una din cele mai numeroase familii din pădurea impenetrabilă bwindi, am înțeles din dificultatea drumului de ce este denumită “impenetrabilă”. Cu ajutorul rangerilor, care au plecat cu ceva timp în avans, am găsit o familie, cu peste 20 de membri, ascunsă în tufișuri chiar pe vârful muntelui. Am privit cu uluire, timp de o ora, cum aceste animale extraordinar de asemănătoare cu noi se jucau, mâncau, flirtau, se intimidau, se îngrijeau, exact așa cum facem și noi oamenii, singura diferență fiind ca nu îsi vorbeau. Este o experiență de o profunzime extraordinară care lasă urme adânci în structura fiecărui om care o trăiește, o experiență în urmă căreia realizăm că ne-am însușit titlul de suverani ai pământului și am discreditat celelalte specii în loc să respectăm diversitatea naturii, milioanele de ani de încercări și evoluție care ar fi trebuit să ne găsească aici umili și în armonie cu tot ce este în jur. Ultima oprire a fost la lacul bunyonyi unde mi-am amintit de frumusețea peisajelor din guatape, o vale inundanta plină de insulițe mici și verzi. Ne încheiem aventura la civilizație în kampala unde ne răsfățăm cu confort, un masaj de relaxare și o cină minunată alături de niște prieteni cu care ne-am întâlnit pe drum. Mlaștini, vulcani, munți, dealuri, păduri tropicale, zone deșertice, la fiecare pas uganda te surprinde și te impresionează. O țară agricolă, fertilă, verde, cu pământuri roșii, cu o abundență incredibilă de animale și cu niște oameni prietenoși și onești. Această este imaginea cu care am plecat din această țară magifica.
Namibia
Durata Itinerariu: 11zile
Locuri vizitate: Windhoek, Etosha National Park, Swakopmund, Deadvlei, Fish River Canion, Kalahari Desert
O țară sub-populată, unde deșertul întâlnește oceanul, unde nemtii au lăsat moștenire pe lângă genocid, o infrastructură generoasă și o formă de organizare riguroasă, unde dunele de nisip au fost transformate în muzee, unde pustietatea a fost presărată cu oaze exotice iar parcurile naționale au devenit sanctuare pline de viață și bio-diversitate.
Namibia, pe cât de vastă pe atât de diversă, scenariul schimbându-se complet la fiecare 100km parcurși. Am început călătoria în winhowek unde am poposit 2 zile pentru a ne echipa corect pentru următoarele zile de deșert. Oraș civilizat, cu restaurante excelente, mall-uri pline cu localnici care stau respectuos la cozi la bancomate, în supermarketuri sau pe dreapta când urcă pe scările rulante: o altă lume față de estul africii de unde călătoream. Parcul etosha este singurul din africa unde am făcut safari pe cont propriu și a meritat cele 6 ore de condus din windhowek (cu pauză). În safari, de obicei ne lăsăm pe mâna unui ghid care știe locurile unde animalele se strâng. Aici fiind o zona foarte deșertică cu câteva ochiuri de apă care tasnesc miraculos din pământul secetos este ușor să găsești animalele însetate care se strâng în jurul acestor mici lacuri. În jurul gurilor de apă sunt adevărate spectacole. Hoarde de antilope, gazele, kudu kudu, babuini, zebre, struți și câte un rinocer rătăcit sau girafe, vin să se adape stinghere în timp ce sunt pândite de vulturi, șacali, lei și alte lighioane. Turme de elefanți colosali se întind pe tot parcul iar rinocerii albi, deși în general foarte timizi, se plimbă nonșalant prin locuri publice. După aventura din parcul etosha am pornit către orașul colonial swakopmund. Sărim peste sketelon coast care este din punctul meu de vedere valea marelui nimic dar ne oprim la jumătatea drumului într-un sat tradițional himba. Acest trib din africa este faimos pentru femeile lor care își colorează pielea și părul cu crema de ocru roșu și care sunt pline de podoabe fiecare cu simbolistica sa. Femeile himba nu au voie să folosească apă ca să se spele iar pentru a-și păstra igiena corporală fac o baie cu fum din bețe parfumate. Lăsăm tribul himba și poveștile despre alt genocide comis de nemți și mergem către oceanul atlantic. Swakopmund, pe lângă faptul că este foarte boem, este punctul de plecare pentru o serie de activități inedite. Fie că urci la apus pe duna 7 care, la cei 400m deasupra nivelului marii, este cea mai înalta dună din lume, fie că mergi unde deșertul se întâlnește cu oceanul atlantic în sandwich harbour, sau că accelerezi circular cu un buggy pe peretele unor dune de nisip gigantice ca să ai aderența și să nu pici în hău, acest oraș costier rece cu siguranță va produce condens în capilare. Ne continuăm aventura către punctul culminant al acestei călătorii, sousvalley, dar nu înainte de a opri la solitaire. După cum îi spune și numele, aici s-a inventat singurătatea, iar un cimitir de mașini și aparate de telegraf vechi fac delirul fiecărui fotograf. La scurt timp după apus în fața hotelului încep să vină turme de gnu și oryx. Gnu în umbra întunericului par demoni fioroși, iar oryx niște animale imperiale care fascinează prin eleganța și sensibilitatea lor. Carnea lor este surprinzător de bună iar un câine sălbatic dă ture pe lângă restaurant în speranța că o să capete vreo pomană de la vreun turist milostiv. Sousvalley este un muzeu de dune în aer liber. După o ora cu mașina prin niște văi care oglindesc niște peisaje extraterestre, și încă 15minute pe nisipuri mișcătoare, ajungem în sfârșit la punctul de plecare pentru drumeția care duce la mult aclamatul și imortalizatul deadvlei. Ajunși în acest loc blocat în timp îți conștientizezi instant efemeritatea. Fosilele copacilor atât de bine conservate în lacul evaporat dintre dunele care își schimbă înfățișarea la prima adiere de vânt, asta înseamnă liniște în furtună, nemișcare în haos, nemurire în schimbare. Este un loc a cărui frumusețe și singularitate nu are vreo comparație serioasă. După sousvalley facem o vizită panoramică a celui mai mare canion din africa față de care ne simțim ca niște planete în derizoriu la marginea galaxiei, și ne oprim ca să ne jucăm cu niște gheparzi crescuți în captivitate lângă o livada de quiver trees, la fel de misterioasă și extraterestră precum socotra. Ne încheiem cei 2500km parcurși cu mașina într-un resort din kalahari unde ne bucurăm de masaj, fripturi suculente, vin de calitate, povești spumoase și învățăm despre triburile bush man răspândite în zona această mai aridă a africii de sud. Parcuri, dune de nisip, orașe coloniale, resorturi luxoase în inima kalahari, comunități moderne dar și antice, namibia este o încântare la fiecare pas și va rămâne in inima noastră ca una din călătoriile de top din africa subsahariană.
Zambia
Durată itinerariu: 10zile
Locuri vizitate: South Luangwa National Park, Lusaka, Lower Zambezi National Park, Livingstone și Victoria Falls
După câmpiile întinse și craterele agitate ale Tanzaniei, dealurile verzi și munții fumurii din Uganda, deserturile nesfârșite ale Namibiei am poposit pe pământurile inundate ale Zambiei. Parcuri naționale care colcăie de animale, orașe cosmopolite și Cascada Victoria care este o lume de minuni, încarnarea frumuseții și diversității africane, ne-au oferit o experiență fabuloasă în această țară.
Ne-am început aventura în minunatul și liniștitul south lwangwa. Foarte puține locuri din africa pot oferi o combinație unică ca acest parc, câmpii ierboase și mature, păduri fascinante, încununate cu impresionantul râu luangwa. Reputația acestui loc pentru viață sălbatică abundentă și vegetația nealterată este binemeritată și fie că te plimbi pe jos sau că ești în mașină, frumusețea supremă a naturii te cheamă din fiecare unghi. South luangwa este tărâmul leoparzilor și nu ne-a fost greu să descoperim și să observăm cu umilință aceste animale maiestoase. Ne-am deconectat și ne-am bucurat clipă de clipă de amabilitatea și cinstea oamenilor din această zona, de natura neprihănită și de opulența defilării animalelor care încă domină aceast peisaj. Lusaka merită o oprire în weekend fiind recunoscută pentru restaurantele de top și viată de noapte. Apogeul excursiei a fost bineînțeles la victoria falls. Denumită și capitala adrenalinei din africa, cascada victoria are cu ce să se mândrească. Legenda spune că atunci când misionarul scoțian david livingstone a ajuns pe acele meleaguri în 1855 și a găsit cascada, a realizat că o astfel de frumusețe nu a mai fost văzută de nici un ochi european până atunci. S-a grăbit să-și inștiințeze regina despre izbânda lui și să-i spună că această comoară din păcate nu poate fi însușită, împachetată și trimisă în marea britanie așa că o va denumi după numele monarahului și va înființa o colonie aproape de canion ca și alți albi să-și poată bucura privirea. Pe lângă turul clasic pe marginea cascadei care îți taie răsuflarea prin magnitudinea canionului și a debitului de apă, în preajma cascadei se pot face o sumedenie de activități. De la plimbări cu elicopterul pentru o panorama spectaculoasă sau simularea unui joc video în defileul săpat de apa violentă, sărituri în una din piscinele naturale de pe buza cascadei, bungee jumping de pe podul care leagă zambia de zimbabwe, rafting tumultos sau cină melancolică la apus pe unul din vasele de croazieră de pe râul zambezi, restaurante fine-dining unde poți hrăni elefanții, parcuri unde te poți juca de-a steve irwin cu crocodilii, safari pe jos și periculos în parcul moși-oa-tunya ca să vezi rinocerii albi, poți traversa până în botswana ca să vizitezi spectaculosul parc chobe sau până în zimbabwe pentru canopy, swing și multe alte activități că o să regreți că nu ti-ai luat măcar o luna de vacanță și că nu ai furat un bancomat plin de bitcoins înainte. Terminăm epuizați escapada din livingstone și ne îndreptăm către lower zambezi unde avem de gând să ne relaxăm în ultimele zile într-un resort de pe marginea acestui râu celebru. Am crezut că venim să ne relaxăm dar ne-am înșelat. Walking safari, pescuit, cină la apus, seri cu tematică iar excursia cea mai înfricoșătoare a fost se pare cea cu caiacul pe canalele din acest parc. Briefiengul a început cam așa: “In africa cele mai mari pericole sunt: soarele african de care poți să te aperi purtând o pălărie sau cu cremă de protecție, crocodilii, deci exclus să pui vreo mâna în apă și hipopotamii a căror habitat dacă îl încalci s-ar putea să o pățești. În cazul puțin probabil în care un hipopotam va răsturna barca este bine să fugi cât de repede până în zona mlăștinoasă unde se găsesc crocodilii. După ce ai ajuns acolo trebuie să continui fuga până pe deal unde va așteaptă leii. Acolo trebuie să continui fuga și tot așa. Nu există o regulă că leii nu o să te atace dacă stai nemișcat, dacă te urci intr-un copac sau dacă fugi. Deci mai bine fugi.” – Ce să zic, un briefing foarte încurajator… Pe lângă elefanții care coborau pe mal ca să bea apă și să se scalde, crocodilii care ieșeau pe micile limbi de nisip ca să se încălzească la soare, se pare că adevăratul pericol a venit în timp ce traversam canalele strâmte care șerpuiesc în jurul râului zambezi și care sunt presărate cu baraje vii din colți de hipopotami supărați că le tulburi liniștea. Cum întâmpinam o barieră de hippopotami, aceștia se băgau sub apă, ne lăsau să trecem iar apoi ieșeau furtunos și începeau să ne urmărească în timp ce noi dădeam frenetic din vâsle ca să ne salvăm viețile. Am stat cu inima în gât 2 ore până când ne-am întors la hotel încă neconstientizând în totalitate pericolul prin care am trecut. Una peste alta vacanța in Zambia a fost una foarte sălbatică, cu multă adrenalină și cu multe surprize așa cum e o vacanță ideală pentru noi.
